Hummus și falafel făcute acasă, din năut fiert pornind de la bob uscat, cu tahini, lămâie și usturoi, și chiftelele prăjite crude, crocante la exterior

Hummus și falafel, două rețete din aceeași boabă de năut

Hummusul și falafelul sunt două dintre cele mai cunoscute preparate ale bucătăriei din Orientul Mijlociu, consumate de la Beirut și Damasc până la Cairo și Ierusalim. Ambele pornesc de la năut, o leguminoasă cultivată de peste 7.000 de ani, bogată în proteine vegetale, fibre și fier. Pentru cei care țin post, pentru vegetarieni ori pentru oricine vrea o masă sățioasă fără carne, perechea e o soluție gustoasă și ieftină.

Diferența esențială dintre ele e la năut: hummusul se face din năut fiert, falafelul, din năut doar înmuiat, crud, apoi prăjit.

Năutul uscat ori din conservă și valoarea lui

Năutul din conservă e comod și dă un hummus bun. Năutul uscat, fiert acasă, dă un gust mai bogat și o textură mai fină. 250 de grame de năut uscat se transformă, după fierbere, în aproximativ 600 de grame de năut fiert.

Năutul uscat se înmoaie peste noapte, 10-12 ore, în multă apă rece, cu o linguriță de bicarbonat de sodiu. Bicarbonatul înmoaie coaja și scurtează fierberea. A doua zi, se clătește și se fierbe în apă proaspătă, la foc mic, 1-1,5 ore, până când boabele se strivesc ușor între degete. Pentru hummus, năutul se fierbe chiar puțin peste punctul obișnuit, până aproape să se desfacă.

O porție de 100 de grame de năut fiert are aproximativ 9 grame de proteine, 8 grame de fibre și în jur de 160-170 de calorii. Combinat cu cereale, ca pâinea pita ori bulgurul, oferă un profil de proteine apropiat de cel din carne. Pentru cei care au balonări după leguminoase, apa de la înmuiere se aruncă, iar năutul se fierbe bine, cu o frunză de dafin ori cu puțin chimion.

Ingredientele pentru hummus

Pentru aproximativ 4-6 porții:

  • 400 de grame de năut fiert, cald;
  • 100-120 de grame de tahini, pasta de susan;
  • sucul de la o lămâie mare, aproximativ 50-60 de mililitri;
  • 1-2 căței de usturoi;
  • 1 linguriță de sare;
  • 3-6 linguri de apă cu gheață;
  • ulei de măsline, boia, chimion și pătrunjel pentru servire.

Secretul hummusului cremos și servirea lui

Câteva detalii fac diferența dintre un hummus granulos și unul catifelat. Tahini se mixează mai întâi cu sucul de lămâie, usturoiul și sarea, timp de 1-2 minute, până devine o cremă albă, deschisă la culoare. Abia apoi se adaugă năutul cald, iar mixarea continuă 3-4 minute, cu oprirea aparatului, din când în când, pentru a da jos amestecul de pe pereți.

Apa cu gheață, adăugată lingură cu lingură la final, face hummusul aerat și deschis la culoare. Unii bucătari decojesc năutul, bob cu bob, un pas lung, dar care dă cea mai fină textură. Calitatea pastei tahini decide gustul final: una bună e fluidă, cu gust de susan prăjit, fără amăreală.

Hummusul se întinde pe o farfurie întinsă, cu dosul unei linguri, într-un strat cu o adâncitură în mijloc. În adâncitură se toarnă ulei de măsline, apoi se presară boia dulce ori iute, chimion măcinat, pătrunjel tocat și câteva boabe întregi de năut. Se servește cu pâine pita caldă, cu legume crude tăiate bastonașe ori ca garnitură la carne la grătar.

Hummusul se păstrează la frigider, într-un recipient închis, 4-5 zile, cu o peliculă subțire de ulei deasupra.

Falafel, din năut crud, tocat, nu pasat

Pentru falafel, năutul se înmoaie 18-24 de ore, fără bicarbonat, și nu se fierbe deloc. Năutul fiert ori din conservă dă o compoziție moale, care se desface în ulei. Aceasta e cea mai frecventă greșeală. Pentru aproximativ 20-24 de bucăți: 250 de grame de năut uscat, înmuiat și scurs, o ceapă mică, 3-4 căței de usturoi, o legătură mare de pătrunjel și una de coriandru, 1 linguriță de chimion, 1 linguriță de coriandru măcinat, sare, piper, un vârf de cuțit de ardei iute și, chiar înainte de prăjire, o jumătate de linguriță de bicarbonat de sodiu. Năutul se toacă în robotul de bucătărie, cu impulsuri scurte, împreună cu ceapa, usturoiul, verdeața și condimentele, până capătă textura nisipului umed. O pastă fină, ca la hummus, dă falafel dens și uleios. Compoziția se lasă la frigider 30-60 de minute, ca să se lege. Bicarbonatul se adaugă la final și face interiorul pufos. Bilele, de mărimea unei nuci, ori chiftelele ușor aplatizate se formează cu mâinile umede ori cu o lingură specială pentru falafel. Un litru de ulei de floarea-soarelui ori de arahide, într-o cratiță de 20 de centimetri, ajunge pentru prăjirea a 6-8 bucăți deodată.

Prăjirea la temperatura corectă

Falafelul se prăjește în ulei încins la 175-180 de grade, în baie de ulei, 3-4 minute, până devine maro-auriu. Uleiul prea rece face falafelul să absoarbă grăsime și să se desfacă, iar cel prea fierbinte arde exteriorul și lasă miezul crud. Un termometru de bucătărie elimină ghicitul. Fără termometru, o bucățică de compoziție aruncată în ulei trebuie să sfârâie imediat și să urce la suprafață.

Bucățile se scot pe hârtie absorbantă. Varianta la cuptor ori în friteuza cu aer cald, cu puțin ulei pulverizat, la 200 de grade, aproximativ 15-20 de minute, e mai ușoară, dar mai puțin crocantă.

Sosul de tahini și sandvișul complet

Falafelul se servește cu sos de tahini: tahini amestecat cu suc de lămâie, usturoi pisat, sare și apă rece, adăugată treptat, până la consistența smântânii lichide. Pita deschisă ca un buzunar se umple cu 3-4 bucăți de falafel, salată de roșii și castraveți, ceapă roșie, murături și sos, iar uneori și cu o lingură de hummus. Falafelul crud, format în bile, se congelează bine și se prăjește direct din congelator, câteva secunde în plus.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor referitoare la cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri. Pentru alte detalii, va rugam sa accesati pagina Politică de Confidentialitate