Câte soiuri de nectarin există și ce trebuie să știm despre ele?
Nectarinul este considerat adesea „fratele elegant” al piersicului, cu fructe lucioase, fără perișori, dulci și suculente. Deși mulți cred că nectarinul este o specie complet diferită, el este, de fapt, o varietate botanică a piersicului (Prunus persica var. nucipersica), apărută printr-o mutație naturală care a eliminat puful specific piersicilor.
Astăzi există sute de soiuri de nectarin, adaptate pentru diverse climate și preferințe, fiecare având propriile calități și particularități.
Câte soiuri de nectarin există la nivel mondial?
Specialiștii estimează că la nivel global sunt înregistrate și cultivate peste 300-400 de soiuri comerciale de nectarin, iar dacă am adăuga și soiurile locale, experimentale sau cele vechi, numărul ar putea depăși 600. Aceste soiuri se diferențiază prin:
- Perioada de coacere, care variază de la începutul verii și până spre toamnă.
- Culoarea pieliței, de la galben-portocaliu cu roșu intens, până la nuanțe bordo sau aproape violet.
- Culoarea și textura pulpei, care poate fi galbenă sau albă, mai crocantă sau mai zemoasă.
- Sâmburele, care poate fi liber (se desprinde ușor de pulpă) sau aderent.
Soiuri de nectarin cultivate în România
În România, nectarinul a început să fie cultivat pe scară mai largă abia în ultimele decenii, pe măsură ce interesul consumatorilor a crescut. Livezile comerciale sunt concentrate în special în zonele cu climat cald, cum sunt sudul Olteniei, Dobrogea și sudul Munteniei.
Totuși, în grădini particulare, nectarinul este tot mai des întâlnit datorită aspectului atractiv al fructelor. Dintre cele mai populare soiuri cultivate în România amintim:
- Big Top – unul dintre cele mai apreciate soiuri, cu fructe mari, roșu intens pe exterior, pulpă galbenă, crocantă și foarte dulce. Este un soi autofertil, productiv și destul de rezistent la boli.
- Caldesi 2000 – soi italian, cu fructe rotunde, pieliță subțire, roșu-aprins, pulpă albă, extrem de parfumată. Este foarte căutat pe piața de fructe proaspete.
- Armking – soi timpuriu, care se coace la sfârșit de iunie – început de iulie, cu fructe atractive, sâmbure liber și pulpă galbenă.
- Venus – soi semitârziu, cu fructe mari, foarte dulci, pulpă galbenă și rezistență bună la transport.
- Independence – soi american, semitimpuriu, cu fructe intens colorate, pulpă fermă, potrivită și pentru compot.
Clasificarea soiurilor după perioada de coacere
Pentru a putea beneficia de nectarine proaspete o perioadă cât mai lungă, livezile comerciale (dar și grădinarii amatori) plantează soiuri cu perioade diferite de maturare:
- Soiuri extratimpurii și timpurii, care se coc în iunie, precum Armking. Acestea aduc primele fructe ale verii, dar sunt și cele mai sensibile la înghețurile târzii de primăvară.
- Soiuri de sezon (iulie-august), cum este Big Top, cele mai cultivate datorită echilibrului perfect între calitate, productivitate și rezistență.
- Soiuri târzii, care se coc în august-septembrie, precum Venus. Avantajul lor este că prelungesc sezonul fructelor proaspete.
Fiecare soi de nectarin are particularități legate de:
- Climat și rezistență la temperaturi scăzute – unele soiuri sunt mai sensibile la înghețurile târzii.
- Rezistență la boli și dăunători – nectarinul este destul de predispus la bășicarea frunzelor (Taphrina deformans), iar alegerea unor soiuri tolerate poate reduce numărul de tratamente necesare.
- Modul de utilizare al fructelor – pentru consum direct sunt preferate soiurile foarte aromate și zemoase, în timp ce pentru compoturi se aleg soiuri cu pulpă fermă și sâmbure liber.
Specialiștii recomandă plantarea a cel puțin două-trei soiuri diferite. Acest lucru are mai multe avantaje:
- Permite o recoltare eșalonată, astfel încât să te bucuri de fructe proaspete două-trei luni.
- Asigură o polenizare mai bună, deși majoritatea soiurilor de nectarin sunt autofertile.
- Diminuează riscul ca o perioadă nefavorabilă (val de căldură sau ploi excesive) să compromită toată recolta.
