Bătutul pepenelui cu degetul, mirositul piersicilor, strânsul avocado între degete. Fiecare cumpărător are ritualul lui, moștenit ori inventat. Unele gesturi au o bază reală, altele sunt simple superstiții de piață.

Înaintea lor stă o deosebire pe care puțini o cunosc și care explică de ce unele fructe pot fi cumpărate tari și lăsate pe masă, iar altele, luate necoapte, rămân așa pentru totdeauna.

Fructele care se mai coc acasă și cele care nu

O parte dintre fructe își continuă coacerea după ce au fost rupte de pe plantă. Produc un gaz, etilena, care le înmoaie, le colorează și le transformă amidonul în zahăr. Din această familie fac parte bananele, avocado, perele, piersicile, caisele, prunele, kiwi, mango, pepenele galben și roșiile. Celelalte rămân așa cum au fost culese. Se pot înmuia ori strica, dar nu se mai îndulcesc. Aici intră căpșunile, zmeura, cireșele, strugurii, citricele, ananasul, rodia și pepenele verde. La ele, alegerea de la tarabă e definitivă. De aici, un truc vechi. Fructele din prima grupă se coc mai repede într-o pungă de hârtie închisă, alături de o banană ori de un măr, care degajă multă etilenă. Un avocado tare ca piatra devine bun în 2-3 zile, în loc de o săptămână.

Pepenele verde

Semnul cel mai sigur e pata de pe o parte a cojii, locul pe care pepenele a stat pe pământ. La unul copt, e galbenă, ca untul. Dacă e albă ori verzuie, a fost cules prea devreme.

Al doilea e greutatea. Dintre 2 pepeni la fel de mari, cel mai greu are mai multă zeamă. Coaja unui pepene copt e mată, nu lucioasă, și atât de tare încât unghia nu o zgârie ușor.

Ciocănitul are și el un rost: un sunet plin, adânc, ca de tobă, arată un miez copt și zemos. Unul sec și ascuțit, un pepene crud. Unul înfundat, fără ecou, unul trecut. Cere însă ureche formată. Codița uscată arată doar că au trecut câteva zile de la cules, nu că fructul s-a copt pe vrej.

Pepenele galben și ananasul

Pepenele galben se alege cu nasul. La capătul opus codiței trebuie să miroasă dulce, parfumat. Fără miros, e necopt. Cu miros de alcool, a trecut. Același capăt cedează ușor la apăsarea degetului mare. La soiurile cu plasă pe coajă, desenul trebuie să fie ridicat și bine conturat, pe un fond gălbui, nu verde.

Ananasul nu se mai îndulcește după recoltare, deci trebuie luat copt. Se miroase la bază: o aromă dulce, limpede, e semn bun. Lipsa mirosului înseamnă fruct necopt, mirosul acru, de oțet, unul fermentat. Coaja ar trebui să aibă o tentă aurie măcar în partea de jos, iar fructul, să fie greu și ușor elastic la strângere. Proba frunzei smulse din mijlocul coroanei, foarte răspândită, nu e de încredere.

Avocado

E fructul cu fereastra cea mai scurtă: tare luni, perfect miercuri, cenușiu vineri. Se ține în căușul palmei și se strânge ușor, cu toată mâna, nu cu vârfurile degetelor, care lasă vânătăi. Un avocado bun de mâncat cedează puțin, ca un unt scos de o jumătate de oră din frigider.

Proba codiței ajută. Butonul mic din vârf se desprinde cu unghia. Dacă dedesubt e verde-gălbui, fructul e bun. Dacă e maroniu, miezul a început să se închidă. Dacă butonul nu se desprinde, mai are de așteptat.

Culoarea cojii depinde de soi. Cel mai răspândit, cu coaja zgrunțuroasă, trece de la verde la aproape negru pe măsură ce se coace. Soiurile cu coaja netedă rămân verzi și coapte.

Odată ajuns la punct, avocado se mută la frigider, unde mai rezistă 2-3 zile.

Piersicile, caisele și perele

La piersici și la caise, roșeața nu înseamnă nimic, fiindcă ține de soi și de soare. Contează culoarea de fond, vizibilă în jurul codiței: galbenă ori crem la un fruct copt, verzuie la unul cules prea devreme. Cel bun miroase de la distanță și cedează ușor de-a lungul liniei care îl împarte în 2.

Para se coace dinspre miez spre coajă. Când pare moale peste tot, în mijloc e deja făinoasă. Se apasă ușor cu degetul mare lângă codiță, la „gât”. Dacă cedează acolo, e gata.

Căpșunile, cireșele și strugurii

Fiindcă nu se mai coc, se cumpără exact cum vor fi mâncate. Căpșunile bune sunt roșii până sub codiță, fără umeri albi, lucioase și, mai presus de orice, parfumate. Cele mari și fără miros au, de regulă, gust de apă. Caserola se întoarce, ca să se vadă fundul, unde se ascund fructele strivite.

La cireșe și la struguri, codița spune vârsta. Verde și elastică înseamnă fruct proaspăt cules. Maronie, uscată, casantă, unul care a stat. Boabele de strugure trebuie să fie bine prinse de ciorchine și acoperite de pulberea aceea albicioasă, mată, un strat natural de ceară care arată că nu au fost frecate și spălate.

Citricele și bananele

Portocalele, mandarinele și lămâile se aleg după greutate. Fructul greu pentru mărimea lui e plin de zeamă, cel ușor, uscat pe dinăuntru. Coaja fină și subțire e semn mai bun decât cea groasă și buretoasă. Culoarea nu ajută: portocalele perfect coapte pot avea pete verzi.

Bananele se cumpără după planul săptămânii, câteva galbene, pentru azi, câteva cu vârfurile verzi, pentru zilele următoare. Punctele maro de pe coajă nu arată stricăciune, ci zahăr: amidonul s-a transformat, iar fructul e cel mai dulce.

Păstrarea, după cumpărare

Fructele care se mai coc stau la temperatura camerei până ajung la punct, apoi pot fi mutate la frigider, pentru câteva zile. Puse la rece prea devreme, piersicile și roșiile rămân făinoase și fără gust. Fructele de pădure, cireșele și strugurii merg direct la frigider și se spală doar înainte de a fi mâncate, fiindcă umezeala le mucegăiește într-o zi. Un pepene întreg rezistă o săptămână la răcoare. Tăiat, se acoperă și se termină în 3 zile. Dincolo de orice semn, cel mai bun indiciu rămâne calendarul. Un fruct cumpărat în luna lui, crescut aproape, cules copt și adus la piață a doua zi, bate fără efort unul care a traversat un ocean în stare verde, oricât de atent ar fi fost ales din lădiță.

Frica de șerpi e una dintre cele mai vechi și mai răspândite, iar la noi e, în bună parte, nejustificată. Din cele aproximativ 10 specii de șerpi care trăiesc în România, numai 3 sunt veninoase, toate vipere. Niciuna nu atacă omul. Mușcă atunci când e călcată, apucată ori încolțită, iar decesele sunt foarte rare.

Toți șerpii din fauna țării sunt protejați prin lege. Rolul lor e important: un singur exemplar consumă într-un an zeci de șoareci și de alte rozătoare.

Cele trei vipere

Vipera comună trăiește la deal și, mai ales, la munte, în poieni, zmeurișuri, grohotișuri și la marginea pădurilor, până la peste 2.000 de metri. Are 60-70 de centimetri, corp gros și, pe spate, o dungă închisă în zigzag. Există și exemplare complet negre.

Vipera cu corn se recunoaște după mica excrescență moale de pe vârful botului. Trăiește în sud-vestul țării, în Banat, în Mehedinți, pe Valea Cernei, la Cazanele Dunării, și în câteva zone din Dobrogea, pe versanți stâncoși și însoriți. E socotită cea mai veninoasă viperă din Europa.

Vipera de stepă e cea mai mică și cea mai rară, întâlnită în Delta Dunării și în câteva pajiști din Moldova și Transilvania. Se hrănește mai mult cu lăcuste, iar veninul ei e slab.

Șerpii inofensivi, mult mai des întâlniți

Șarpele de casă este cel pe care îl vede cel mai des oricine merge pe lângă o apă. Are în spatele capului 2 pete galbene sau albicioase, ca niște semilune, și e un înotător excelent. Speriat, șuieră, elimină un lichid urât mirositor și, în ultimă instanță, se preface mort, cu gura deschisă și limba atârnând. Șarpele lui Esculap, lung de până la 2 metri, cafeniu-măsliniu și lucios, urcă în copaci și intră uneori în poduri, după șoareci. E șarpele încolăcit pe toiagul zeului medicinei, simbol al farmaciilor. În Dobrogea trăiește cel mai mare șarpe de la noi, numit popular balaur, care trece de 2 metri și e complet inofensiv. Șarpele de alun, mic și cenușiu-maroniu, cu pete pe spate, e ucis frecvent din confuzie cu vipera. Iar năpârca, despre care bătrânii spun că „dacă ar avea ochi, n-ar lăsa om viu”, nu e șarpe, ci o șopârlă fără picioare, blândă, care mănâncă melci.

Semnele după care se deosebește o viperă

Viperele au corpul scurt și gros, coada scurtă, subțiată brusc, capul lat, triunghiular, bine despărțit de gât, și o dungă în zigzag ori romburi pe spate. Pupila e verticală, ca la pisică.

Șerpii neveninoși sunt lungi și zvelți, cu coada subțiată treptat, capul oval, abia mai lat decât gâtul, și pupila rotundă. Se mișcă repede. Vipera e lentă și se bazează pe camuflaj, motiv pentru care e călcată din greșeală.

Nimeni nu trebuie să se apropie ca să verifice pupila. Regula practică e mai simplă: orice șarpe se ocolește la 2 metri și e lăsat să plece.

Cum se evită mușcătura

Șerpii sunt animale cu sânge rece și au nevoie de soare ca să se încălzească. Ies dimineața, pe pietre, pe bușteni, pe poteci, primăvara și la începutul verii mai ales. La amiază, pe arșiță, stau la umbră.

Bocancii înalți și pantalonii lungi opresc cele mai multe mușcături, care țintesc glezna. Pe trasee stâncoase, mâna nu se pune pe o piatră ori într-o crăpătură înainte de a privi. Nu se stă jos pe bușteni și pe lespezi fără o verificare, nu se ridică pietre și nu se umblă desculț prin iarbă înaltă. Un băț cu care se lovește ușor pământul în față trimite vibrații pe care șarpele le simte și pleacă.

Un șarpe mort sau care pare mort nu se atinge. Reflexul de mușcătură persistă și după moarte.

Ce se întâmplă după o mușcătură de viperă

Mușcătura lasă, de regulă, 2 puncte mici, la 6-10 milimetri unul de altul. În câteva minute apar durerea și umflătura, care urcă pe braț sau pe picior în orele următoare. Pot urma greața, vărsăturile, amețeala, transpirația rece, scăderea tensiunii. În aproximativ o treime până la jumătate din cazuri, vipera mușcă „uscat”, fără să injecteze venin, pe care îl păstrează pentru hrană. Lipsa umflăturii după o jumătate de oră e un semn bun, dar nu anulează drumul la spital. Copiii, vârstnicii și persoanele cu boli de inimă sunt cei mai vulnerabili, fiindcă aceeași cantitate de venin acționează asupra unui corp mai mic ori mai fragil.

Primul ajutor, ce se face și ce nu

Se sună la 112 și se spune limpede că e vorba de o mușcătură de șarpe. Persoana mușcată se așază, e liniștită și se mișcă apoi cât mai puțin, pentru că efortul și panica grăbesc răspândirea veninului. Inelele, brățările și ceasul se scot imediat, înainte ca membrul să se umfle. Brațul sau piciorul se imobilizează ca la o fractură, cu o atelă improvizată, și se ține aproximativ la nivelul inimii. Rana se acoperă cu un pansament curat, fără strângere.

Aproape tot ce se vede în filme e greșit. Garoul oprește circulația și agravează leziunile locale. Tăierea rănii și suptul veninului nu scot nimic și adaugă o infecție. Gheața, alcoolul, cafeaua și arderea locului fac rău.

Dacă se poate, de la distanță sigură, șarpele e fotografiat. Nu se încearcă prinderea sau uciderea lui.

Serul antiviperin există în spitale și se administrează numai acolo, sub supraveghere, pentru că el însuși poate provoca reacții alergice grave. Nu toți pacienții au nevoie de el. Cei mai mulți sunt ținuți sub observație 24 de ore și pleacă acasă cu o mână umflată și cu o poveste.

Câinii, victimele cele mai frecvente

Un câine curios bagă botul exact unde nu trebuie, iar mușcăturile la cap și la gât sunt cele mai periculoase, din cauza umflăturii care poate îngreuna respirația. Animalul se ține cât mai liniștit, se duce în brațe la mașină, dacă mărimea o permite, și ajunge cât mai repede la medicul veterinar. În zonele cu vipere, pe munte și în Banat, lesa scurtă pe porțiunile cu stâncărie însorită e cea mai simplă măsură de precauție.

Pentru mulți pasionați de lectură, această perioadă este ocazia perfectă de a începe noi volume, de a descoperi autori necunoscuți sau de a reveni la opere apreciate de-a lungul timpului. Alegerea unei lecturi potrivite poate fi dificilă, mai ales atunci când există atât de multe titluri interesante disponibile.

Unii cititori preferă romane de dragoste, alții caută povești pline de mister, cărți de istorie, psihologie sau dezvoltare personală. Pentru cei care vor să descopere noi titluri, categoria de cărți bune de citit oferă numeroase sugestii pentru diferite gusturi literare.

• Mândrie și prejudecată de Jane Austen

Romanul Mândrie și prejudecată de Jane Austen este una dintre acele cărți care continuă să fie citite și apreciate chiar și după mai bine de două secole de la apariție. Povestea o are în centrul său pe Elizabeth Bennet, o tânără inteligentă și curajoasă, care încearcă să își găsească locul într-o societate în care statutul social și aparențele au o importanță majoră.

Cartea surprinde relațiile dintre oameni, diferențele dintre clasele sociale și modul în care prejudecățile pot influența alegerile personale. Stilul elegant al autoarei, umorul fin și personajele bine construite transformă acest roman într-o alegere potrivită pentru serile calme de toamnă. Este o lectură care combină romantismul cu observația atentă asupra naturii umane.

• Sapiens. Scurtă istorie a omenirii de Yuval Noah Harari

Cititorii pasionați de istorie și de evoluția societății pot descoperi în volumul Sapiens o perspectivă amplă asupra drumului parcurs de oameni de-a lungul timpului. Yuval Noah Harari prezintă transformările majore care au influențat dezvoltarea civilizației, de la primele comunități umane până la lumea modernă.

Cartea abordează teme precum apariția culturilor, dezvoltarea economiei, influența religiilor și impactul tehnologiei asupra vieții cotidiene. Stilul accesibil face ca volumul să fie potrivit atât pentru pasionații de istorie, cât și pentru cei care doresc să înțeleagă mai bine mecanismele care au construit societatea actuală.

• Numele trandafirului de Umberto Eco

Pentru iubitorii de mister, istorie și literatură complexă, Numele trandafirului reprezintă o alegere inspirată pentru luna octombrie. Romanul lui Umberto Eco combină elemente de investigație cu o descriere impresionantă a Evului Mediu, construind o poveste în care fiecare detaliu are un rol important.

Acțiunea urmărește ancheta călugărului William de Baskerville într-o mănăstire unde au loc evenimente inexplicabile. Dincolo de misterul central, cartea explorează teme precum cunoașterea, puterea informației și conflictul dintre diferite moduri de a înțelege lumea.

• Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry

Micul prinț este o carte care poate fi citită la orice vârstă și care își păstrează farmecul indiferent de generație. Deși pare o poveste simplă despre un copil venit de pe o planetă îndepărtată, volumul ascunde numeroase mesaje despre prietenie, iubire, responsabilitate și felul în care oamenii se raportează la cei din jur.

Octombrie este un moment potrivit pentru această lectură deoarece atmosfera liniștită a toamnei invită la reflecție și la redescoperirea unor mesaje profunde. Pe site-ul Blog.PrintreCarti.ro, iubitorii de lectură pot găsi numeroase recomandări de cărți și articole dedicate volumelor care merită descoperite în această perioadă.

Cartea poate fi parcursă rapid, însă ideile sale rămân mult timp în memoria cititorului. Mulți oameni revin la ea de-a lungul vieții și descoperă de fiecare dată noi semnificații, în funcție de experiențele și perspectiva dobândită între timp.

Cărți bune de citit | Blog.PrintreCarti.ro

• Omul în căutarea sensului vieții de Viktor E. Frankl

Pentru cei interesați de psihologie și dezvoltare personală, Omul în căutarea sensului vieții este un volum cu un mesaj puternic despre rezistența interioară și importanța găsirii unui scop personal. Viktor E. Frankl îmbină experiențele sale de viață cu observații despre comportamentul uman și despre modul în care oamenii pot depăși momente dificile.

Cartea nu oferă soluții rapide, ci provoacă cititorul să reflecteze asupra propriilor valori și alegeri. Este un volum potrivit pentru cei care caută o lectură profundă, capabilă să ofere o nouă perspectivă asupra vieții.

Alegerea unei cărți potrivite pentru serile de octombrie

O carte bună poate transforma o seară obișnuită într-un moment special. Fie că este vorba despre un roman clasic, o analiză istorică sau o carte de dezvoltare personală, lectura oferă posibilitatea de a descoperi idei noi și de a călători prin lumi diferite fără a părăsi confortul casei.

Anticariatele online sunt o variantă apreciată de pasionații de carte deoarece permit descoperirea unor titluri variate la prețuri accesibile. În plus, o carte cumpărată dintr-un anticariat poate avea propria poveste, fiind o alegere interesantă pentru cei care apreciază farmecul volumelor care au trecut prin mâinile altor cititori.

Luna octombrie este, așadar, un prilej excelent pentru a începe o nouă lectură și pentru a adăuga câteva titluri valoroase în biblioteca personală. Fiecare carte poate aduce o experiență diferită, iar alegerea potrivită depinde doar de curiozitatea și preferințele fiecărui cititor.

Perușul ondulat, originar din zonele aride ale Australiei, este cea mai populară pasăre de companie din lume și una dintre cele mai frecvente din casele românești.

În natură trăiește în stoluri mari, care parcurg distanțe lungi în căutarea apei și a semințelor. Culoarea sălbatică este verde cu galben, iar varietățile albastre, albe, galbene și multicolore au fost obținute prin selecție, în crescătorii.

Perușul trăiește, cu îngrijire bună, 7-10 ani, iar unele exemplare depășesc 12-15 ani.

Este inteligent, sociabil, curios, și poate învăța să imite cuvinte și sunete.

Asta înseamnă și că are nevoie de atenție, stimulare și companie, iar un peruș singur, ținut ani întregi într-o colivie mică, fără jucării și fără interacțiune, suferă.

Unul sau doi peruși

Perușii sunt păsări de stol și se simt bine în compania altor peruși. O pereche sau două păsări de același sex trăiesc, de regulă, mai liniștite decât un peruș singur. Un peruș singur se atașează mai mult de oameni și învață mai ușor să vorbească, dar are nevoie de interacțiune zilnică, de cel puțin 1-2 ore. O pereche mascul-femelă poate depune ouă. Fără o căsuță de cuibărit, reproducerea e mai puțin probabilă. Sexul perușilor adulți se recunoaște, în general, după ceara, zona de deasupra ciocului: albastră la masculii adulți, maronie sau bej la femele, cu excepții la anumite varietăți.

Colivia, cât mai mare

Colivia e casa perușului pentru cea mai mare parte a zilei, iar dimensiunea contează mult.

Pentru o pereche, dimensiunile minime recomandate de organizațiile de protecție a animalelor sunt de ordinul a 80 de centimetri lungime, 50 de lățime și 60-80 de înălțime, cu accent pe lungime, pentru că perușii zboară orizontal.

Distanța dintre bare: 1-1,2 centimetri, ca pasărea să nu-și prindă capul.

Coliviile rotunde, înguste și înalte, sunt nepotrivite.

Stinghiile din lemn natural, de grosimi diferite, sunt mai bune pentru picioare decât cele de plastic, toate de același diametru.

Colivia se așază la nivelul ochilor, într-o cameră frecventată de familie, departe de bucătărie, de curenți de aer, de soarele direct și de calorifere.

Hrana, dincolo de semințe

Amestecul de semințe pentru peruși, cu mei, semințe de canar și ovăz, este baza, însă o dietă doar din semințe e prea săracă în vitamine și prea grasă. De aceea, zilnic, în colivie ar trebui să ajungă și puțină verdeață sau legume: morcov ras, broccoli, spanac, dovlecel, ardei gras, bucăți de măr sau de pară fără sâmburi. Perușilor le plac și păpădia culeasă departe de drumuri, salata verde și, în cantitate mică, pătrunjelul. Unele alimente sunt însă interzise, în primul rând avocado, toxic pentru păsări, apoi ciocolata, cafeaua, alcoolul, mâncarea sărată sau prăjită, ceapa, usturoiul și sâmburii de mere și de caise. Un os de sepie agățat de gratii aduce calciu și ajută la tocirea ciocului, iar apa se schimbă în fiecare zi, cu vasele spălate.

Zborul liber, necesar

Perușii au nevoie să zboare zilnic, ideal 1-2 ore, în afara coliviei.

Camera se pregătește înainte: ferestrele închise, perdelele trase peste geamurile mari, în care pasărea se poate lovi, ventilatoarele oprite, aragazul stins, alte animale scoase din cameră.

Oglinzile mari, vasele cu apă, plantele toxice, cablurile electrice sunt pericole.

Majoritatea perușilor pierduți au zburat pe o fereastră deschisă sau pe ușa balconului, iar un peruș scăpat afară rareori supraviețuiește mult.

Îmblânzirea și vorbirea

Îmblânzirea se face răbdător, cu vorbitul liniștit lângă colivie, în primele zile, fără mișcări bruște.

Mâna introdusă încet în colivie, cu o recompensă, un fir de mei, apoi degetul pus sub pieptul păsării, ca o stinghie.

Sesiunile scurte, de 10-15 minute, de câteva ori pe zi.

Masculii învață, de regulă, mai ușor să vorbească. Cuvintele scurte, repetate des, cu același ton, în aceleași situații, sunt reținute mai repede.

Un record înregistrat de Cartea Recordurilor a atribuit unui peruș un vocabular de peste 1.700 de cuvinte, dar majoritatea perușilor învață câteva cuvinte sau fraze scurte.

Canarii și nimfele, alte păsări de companie

Canarul, originar din Insulele Canare, e cunoscut pentru cântec, iar masculii cântă mult mai frumos și mai des decât femelele. Trăiește, de regulă, 8-12 ani, iar o colivie lungă, în care să poată zbura, e mai importantă decât interacțiunea cu omul, pentru că e o pasăre mai puțin sociabilă decât perușul.

Nimfa, sau cacadu-ul nimfă, tot din Australia, cu creasta galbenă și obrajii portocalii, e mai mare decât perușul, foarte afectuoasă și poate trăi 15-20 de ani.

Nimfele învață să fluiere melodii mai ușor decât să vorbească.

Papagalii mari, cum sunt papagalul gri african sau aras, trăiesc zeci de ani, uneori peste 50, cer spațiu mult, atenție zilnică de ore întregi și sunt, pentru majoritatea familiilor, o responsabilitate foarte mare.

Achiziția oricărei păsări exotice se face doar din surse legale, cu acte, pentru că traficul cu păsări sălbatice capturate din natură amenință multe specii.

Sănătatea, semnele de avertizare

Păsările ascund boala până târziu.

Pasărea înfoiată, care doarme mult pe două picioare, pe fundul coliviei, care nu mai mănâncă, cu penele murdare în zona cloacei, cu respirația cu coada care se mișcă ritmic, cu secreții la nări, are nevoie de un medic veterinar care tratează păsări, cât mai repede.

Ciocul sau ghearele prea lungi, cruste în jurul ciocului și pe picioare cer control.

Fumul de țigară, spray-urile, lumânările parfumate și vaporii tigăilor cu strat antiaderent supraîncălzite sunt toxici pentru păsări, care au un aparat respirator foarte sensibil.

Garsonierele din blocurile construite în anii 1970-1980 au, de regulă, 25-35 de metri pătrați, cu o cameră de 14-18 metri pătrați, o bucătărie mică, o baie și un hol strâmt.

Sunt primul apartament al multor tineri din București, Cluj, Iași sau Timișoara și, tot mai des, apartamente cumpărate pentru închiriere.

Înainte de orice cumpărătură, o listă sinceră a activităților care au loc zilnic în spațiul respectiv decide amenajarea: dormit, lucru la calculator, mâncat, primit prieteni, uscat rufe, depozitat bicicleta. Fiecare activitate are nevoie de o zonă, iar o garsonieră în care se lucrează 8 ore pe zi de acasă se amenajează complet diferit de una în care proprietarul doar doarme și pleacă la birou. Un plan desenat pe hârtie milimetrică, la scara 1:50, cu mobila decupată din carton, evită cumpărăturile greșite mai bine decât orice aplicație.

Patul, cea mai mare piesă și cea mai mare decizie

Un pat dublu de 160 pe 200 de centimetri ocupă, cu spațiul de acces din jur, aproximativ 5 metri pătrați, adică o treime din camera unei garsoniere. Canapeaua extensibilă de bună calitate, cu mecanism tip „delfin” sau cu saltea reală, nu cu perne, rezolvă spațiul, dar deschisul și închisul zilnic devin o corvoadă după câteva luni. Patul rabatabil în perete, montat într-un corp de dulap, dispare complet ziua. Un sistem cu mecanism de calitate și saltea costă 4.000-9.000 de lei, iar montajul cere ancorare solidă în perete. Patul cu ladă de depozitare, cu mecanism de ridicare pe pistoane, oferă sub saltea echivalentul unui dulap întreg pentru lenjerie, bagaje și haine de sezon. Patul pe o platformă înălțată, cu sertare sau birou dedesubt, funcționează în camerele cu tavan de peste 2,60 metri, mai rar în blocurile vechi.

Depozitarea pe verticală

Pereții sunt suprafața nefolosită a oricărei garsoniere. Dulapurile până la tavan, cu uși glisante sau cu uși simple de culoarea peretelui, depozitează de două ori mai mult decât două dulapuri de înălțime medie și par mai puțin masive. Rafturile deasupra ușilor, a biroului și a patului folosesc zone ignorate de obicei. Cârligele și barele de pe ușile de la intrare și de la baie preiau gențile, prosoapele, hainele purtate o singură dată. Regula folosită de designerii de interior pentru spațiile mici: tot ce nu se folosește săptămânal pleacă sus sau în boxă, dacă blocul are, iar tot ce se folosește zilnic stă la îndemână.

Mobila care face mai multe lucruri

Masa extensibilă sau masa rabatabilă, prinsă de perete, servește la mâncat pentru doi și se deschide pentru șase la o cină cu prieteni.

Măsuța de cafea cu blat care se ridică la înălțimea unei mese devine birou sau loc de mâncat din fața canapelei.

Taburetele cu spațiu de depozitare țin loc de scaun, de măsuță și de cutie.

Biroul îngust, de 40-50 de centimetri adâncime, montat pe perete, cu un scaun care intră complet sub el, ocupă cât o bibliotecă.

Mobila pe picioare înalte, cu podeaua vizibilă dedesubt, face camera să pară mai spațioasă decât mobila cu soclu până la pardoseală.

Culorile, lumina și oglinzile

Culorile deschise, alb cald, gri deschis, bej, pe pereți și pe piesele mari de mobilier, reflectă lumina și măresc vizual spațiul.

Pereții, tavanul și dulapurile de aceeași culoare fac marginile camerei să dispară.

O oglindă mare, pusă pe peretele opus ferestrei, dublează lumina naturală și adâncimea camerei. O oglindă de 80 pe 180 de centimetri costă 300-800 de lei.

Perdelele montate pe galerie chiar sub tavan, mai late decât fereastra, fac ferestrele să pară mai mari.

Iluminatul pe mai multe surse, o lampă de citit lângă pat, o bandă LED sub dulapurile de bucătărie, o lampă de podea în colț, creează zone distincte într-o singură cameră, mai bine decât o lustră centrală.

Bucătăria și baia mici

În bucătăriile de 4-5 metri pătrați, corpurile suspendate până la tavan, o plită cu două zone, un cuptor combinat cu microunde și o mașină de spălat vase îngustă, de 45 de centimetri, încap acolo unde un aragaz clasic ocupa jumătate din spațiu.

În baie, cada înlocuită cu o cabină de duș sau cu un duș walk-in eliberează spațiu pentru mașina de spălat, iar vasul de toaletă suspendat și chiuveta pe mobilier suspendat lasă pardoseala liberă, ușor de curățat.

Mașina de spălat cu uscător încorporat, de 60 de centimetri, rezolvă problema rufelor întinse prin cameră.

Costurile unei amenajări complete

Mobila modulară din magazinele mari, pentru o garsonieră întreagă, costă frecvent 12.000-25.000 de lei.

Mobila pe comandă, cu dulapuri până la tavan și pat rabatabil, 25.000-45.000 de lei, în funcție de materiale.

Vopsitul pereților, schimbul corpurilor de iluminat și accesoriile adaugă 3.000-6.000 de lei.

Pentru garsonierele date în chirie, amenajarea simplă, durabilă, în culori neutre, se închiriază mai repede decât cea cu mobilier scump și personalizat.

O porție de paste cu sos de roșii și brânză, 4-6 lei.

O porție de tocăniță de cartofi cu ceapă și boia, 3-5 lei.

O porție de pilaf cu pui, folosind pulpe dezosate, 7-10 lei.

Aceeași masă, comandată prin livrare, costă frecvent de 4-6 ori mai mult.

Diferența, pentru o familie de patru persoane care gătește în loc să comande de 3 ori pe săptămână, se măsoară în sute de lei lunar.

Mese ieftine construite pe ingrediente de bază

Leguminoasele uscate, fasole, linte, năut, mazăre, sunt cea mai ieftină sursă de proteine.

Un pachet de ovăz de 500 de grame, cu lapte și o banană, face 4-5 mic-dejunuri sățioase la mai puțin de 3 lei porția.

Ouăle, sursa de proteine animale cu cel mai bun raport preț-valoare nutritivă.

Cartofii, orezul, pastele, mălaiul, ovăzul, baza calorică ieftină și sățioasă.

Legumele de sezon și cele rezistente la depozitare, ceapă, morcov, varză, sfeclă, dovleac.

Conservele de roșii, de pește, de leguminoase, pentru zilele fără timp.

Carnea, în bucățile mai ieftine: pulpe de pui, piept de curcan, carne tocată mixtă, organe, gătite lent pentru gust.

Brânza telemea, iaurtul, laptele, în ambalajele mari, mai ieftine per kilogram.

Luni: ciorbă de legume cu smântână și pâine.

Un kilogram de fasole uscată costă, frecvent, 10-18 lei, un kilogram de linte 8-15 lei, un kilogram de orez 6-10 lei, 10 ouă 8-15 lei, un kilogram de pulpe de pui 15-25 de lei. Cu aceste 5 produse, plus ceapă, morcovi și conserve de roșii, o familie de 4 persoane gătește 5-6 mese principale sub 150 de lei.

Marți: paste cu sos de roșii, ceapă și brânză rasă.

Miercuri: fasole bătută, ceapă călită, murături, mămăligă.

Joi: omletă cu cartofi și ardei, salată de varză.

Vineri: pilaf cu pulpe de pui și morcov.

Sâmbătă: tocăniță de linte cu legume.

Duminică: pui la cuptor cu cartofi, iar oasele rămase se folosesc pentru supa de luni.

Ingredientele se repetă, resturile se transformă, iar lista de cumpărături se face o singură dată.

Pentru o familie de 4 persoane, un astfel de meniu se încadrează, frecvent, în 250-350 de lei pe săptămână, cu micul dejun și gustările.

Tehnicile care fac mâncarea ieftină gustoasă

Ceapa călită lent, 15-20 de minute, până devine aurie și dulce, transformă orice preparat simplu.

Condimentele și ierburile uscate, cimbru, boia, chimion, dafin, costă puțin și schimbă complet gustul. Un borcan de boia afumată ține luni.

Supa de oase, fiartă lent din resturile de la pui, este baza gratuită pentru ciorbe și sosuri.

Acrirea, cu borș, lămâie sau oțet, adaugă prospețime preparatelor grele.

Mâncarea făcută pentru două zile este adesea mai bună în a doua.

Cumpărăturile inteligente

Lista făcută după meniu, nu în fața raftului. Prețul pe kilogram, afișat obligatoriu pe etichetă, compară corect ambalajele de mărimi diferite. Produsele cu marca proprie a magazinului, pentru ingredientele de bază, făină, orez, zahăr, conserve, sunt frecvent aproape identice cu cele de marcă, la preț mai mic. Piața, spre finalul zilei, pentru legumele de sezon.

Promoțiile se folosesc doar pentru produsele de pe listă. O promoție la un produs care nu se folosește nu este o economie. Cardurile de fidelitate și aplicațiile magazinelor aduc reduceri reale pentru cumpărăturile obișnuite.

Risipa, costul invizibil

Alimentele aruncate reprezintă, în gospodăriile europene, o parte semnificativă din cheltuiala alimentară.

Planificarea meniului și porționarea corectă reduc risipa direct.

Resturile se transformă: pâinea veche în pesmet sau crutoane, legumele obosite în supă, orezul în chiftele sau budincă.

Congelarea porțiilor rămase, etichetate, creează o rezervă pentru zilele fără timp, în locul comenzii de ultim moment.

Frigiderul organizat, cu produsele care expiră curând în față, la vedere.

Mese ieftine și sățioase la birou, fără comanda zilnică

O masă de prânz comandată zilnic la birou costă, în orașele mari, 35-60 de lei.

Pe o lună de lucru, 700-1.200 de lei.

Pachetul pregătit acasă, din porțiile gătite seara în plus, costă 5-10 lei pe zi, iar pe un an, diferența depășește lejer 8.000 de lei pentru o singură persoană, bani care acoperă o vacanță sau un fond de urgență, iar regula practică pentru pachet este simplă: cina se gătește pentru o porție în plus, care intră direct într-o cutie, în frigider, înainte ca farfuriile să fie puse pe masă; salatele cu leguminoase, bolurile cu orez și legume, supele în termos, sandvișurile consistente cu ou sau brânză rezistă bine până la prânz.

O cutie bună, etanșă, rezistentă la microunde, și o geantă izotermă sunt investiția inițială. Două zile pe săptămână cu pachet, la început, sunt mai realiste decât cinci. Obiceiul se construiește treptat.

Pentru a gestiona eficient interacțiunile, informațiile și procesele de vânzare, tot mai multe organizații aleg să implementeze soluții CRM. Un sistem CRM (Customer Relationship Management) este o platformă software destinată administrării relației cu clienții, automatizării activităților comerciale și îmbunătățirii comunicării dintre companie și partenerii săi.

Prin centralizarea datelor despre clienți, oportunități de vânzare și istoricul interacțiunilor, un CRM ajută firmele să ia decizii mai rapide și mai bine fundamentate.

Pentru ca un astfel de sistem să ofere rezultate reale, acesta trebuie să respecte o serie de cerințe generale care să răspundă nevoilor companiei și modului în care aceasta își desfășoară activitatea.

• Centralizarea informațiilor despre clienți

Una dintre cele mai importante cerințe ale unui sistem CRM este capacitatea de a păstra toate informațiile despre clienți într-o bază de date unică. Date precum datele de contact, istoricul comenzilor, solicitările primite, discuțiile purtate și ofertele transmise trebuie să fie accesibile rapid utilizatorilor autorizați.

Fără un sistem centralizat, informațiile despre clienți pot fi distribuite în fișiere diferite, aplicații independente sau documente greu de urmărit. Acest lucru poate duce la pierderea unor oportunități de vânzare și la o comunicare mai puțin eficientă.

• Gestionarea procesului de vânzare

Un sistem CRM trebuie să permită urmărirea întregului proces comercial, de la primul contact cu un potențial client până la finalizarea vânzării. Echipele de vânzări au nevoie de instrumente care să le ajute să gestioneze lead-uri, oportunități, oferte și activități planificate.

Prin automatizarea etapelor de vânzare, compania poate identifica mai ușor oportunitățile importante și poate urmări progresul fiecărei negocieri.

Un CRM eficient oferă informații despre stadiul ofertelor, probabilitatea de închidere a unei vânzări și activitățile care trebuie realizate pentru fiecare client. Astfel, echipele comerciale pot lucra mai organizat și pot prioritiza mai bine acțiunile.

• Automatizarea activităților repetitive

O altă cerință importantă a unui sistem CRM este automatizarea proceselor care consumă timp. Trimiterea notificărilor, programarea activităților, generarea rapoartelor sau distribuirea sarcinilor către angajați sunt operațiuni care pot fi realizate automat.

Prin reducerea activităților manuale, angajații se pot concentra mai mult pe comunicarea cu clienții și pe dezvoltarea relațiilor comerciale.

Un sistem CRM modern, precum soluțiile dezvoltate de AttoSoft.ro, poate include funcții dedicate automatizării campaniilor de marketing, monitorizării solicitărilor primite și gestionării eficiente a comunicării cu clienții. Prin centralizarea informațiilor și automatizarea activităților comerciale, companiile pot răspunde mai rapid nevoilor clienților, pot îmbunătăți colaborarea dintre departamente și pot oferi o experiență mai bine organizată pe parcursul întregii relații comerciale.

• Integrarea cu alte sisteme software

Pentru o funcționare eficientă, un CRM trebuie să poată comunica cu alte soluții utilizate de companie. Integrarea cu un sistem ERP, aplicații de contabilitate, platforme de marketing sau sisteme de gestiune permite schimbul rapid de informații.

Această conectare elimină introducerea repetată a acelorași date și oferă o imagine completă asupra activității companiei. Soluțiile integrate sunt deosebit de utile pentru firmele care doresc să își digitalizeze procesele și să obțină un control mai bun asupra activităților comerciale.

Sistem CRM | AttoSoft.ro

• Rapoarte și analize pentru decizii mai bune

Un sistem CRM performant trebuie să ofere instrumente de analiză și raportare. Managerii au nevoie de informații despre performanța echipelor de vânzări, evoluția clienților, valoarea oportunităților și rezultatele campaniilor comerciale.

Rapoartele generate automat permit identificarea tendințelor și ajută compania să își adapteze strategiile. Prin analizarea datelor colectate, firmele pot înțelege mai bine comportamentul clienților și pot lua decizii bazate pe informații reale, nu doar pe estimări.

• Securitatea și accesul controlat la informații

Datele despre clienți sunt informații importante pentru orice companie, iar protejarea acestora reprezintă o cerință esențială. Un CRM trebuie să ofere mecanisme de securitate, precum drepturi diferite de acces pentru utilizatori, protecția datelor și posibilitatea de monitorizare a activităților.

Fiecare angajat trebuie să aibă acces doar la informațiile necesare pentru desfășurarea activității sale. Astfel, compania poate păstra un nivel ridicat de siguranță și confidențialitate.

Alegerea unui sistem CRM potrivit pentru companie

Implementarea unui CRM reprezintă un pas important pentru companiile care doresc să îmbunătățească relația cu clienții și să își optimizeze procesele comerciale. Alegerea soluției potrivite trebuie să țină cont de dimensiunea firmei, domeniul de activitate și obiectivele pe termen lung.

Un sistem CRM bine ales și configurat poate deveni un instrument strategic pentru dezvoltarea afacerii. Prin gestionarea inteligentă a informațiilor despre clienți, automatizarea activităților și analiza datelor, companiile pot construi relații mai solide și pot identifica mai ușor noi oportunități de creștere.

Tiroida este o glandă situată în partea anterioară a gâtului și are un rol important în reglarea metabolismului, temperaturii corpului, ritmului cardiac și nivelului de energie. Din acest motiv, modificările funcției tiroidei pot influența numeroase procese din organism.

De ce apare tiroidita Hashimoto

Cauza exactă nu este pe deplin cunoscută. Se consideră că apariția bolii este influențată de o combinație de factori genetici și de mediu.

Persoanele care au în familie cazuri de boli tiroidiene sau alte afecțiuni autoimune pot avea un risc mai mare. Boala este întâlnită mai frecvent la femei și poate apărea la orice vârstă, deși este diagnosticată adesea la adulți.

În unele situații, procesul autoimun evoluează lent, iar pacientul poate să nu observe simptome evidente timp de mai mulți ani.

Care sunt simptomele tiroiditei Hashimoto

Manifestările sunt legate în special de scăderea producției hormonilor tiroidieni. Printre simptomele frecvente se numără oboseala persistentă, sensibilitatea crescută la frig, creșterea în greutate și dificultățile de concentrare.

Unele persoane pot observa piele uscată, căderea părului, constipație, slăbiciune musculară, dureri articulare sau încetinirea ritmului cardiac. La femei pot apărea modificări ale ciclului menstrual.

Tiroida se poate mări și poate forma o gușă, ceea ce poate provoca senzație de presiune sau disconfort la nivelul gâtului.

Cum este diagnosticată tiroidita Hashimoto

Diagnosticul se bazează pe simptome, examenul clinic și analizele de sânge. Medicul poate solicita determinarea TSH și a hormonilor tiroidieni, în special FT4.

Pentru identificarea caracterului autoimun al afecțiunii pot fi măsurați anticorpii specifici, precum anticorpii anti-TPO și, în anumite situații, anticorpii anti-tiroglobulină.

Ecografia tiroidiană poate fi recomandată pentru evaluarea structurii și dimensiunilor glandei, mai ales dacă există gușă, noduli sau alte modificări palpabile.

Cum se tratează tiroidita Hashimoto

Tratamentul depinde de funcția tiroidei și de rezultatele analizelor. Dacă boala a determinat apariția hipotiroidismului, medicul poate recomanda tratament de substituție cu hormon tiroidian.

Doza este stabilită individual și poate fi ajustată pe baza valorilor TSH și a răspunsului pacientului la tratament. Monitorizarea periodică este importantă pentru menținerea nivelurilor hormonale în intervalele recomandate.

Nu toate persoanele cu anticorpi tiroidieni pozitivi au nevoie imediat de tratament. Dacă funcția tiroidei este normală, medicul poate recomanda doar controale regulate.

De ce este importantă monitorizarea

Tiroidita Hashimoto este, de regulă, o afecțiune de lungă durată. Controalele periodice permit urmărirea funcției tiroidei și ajustarea tratamentului atunci când este necesar.

Simptome precum oboseala accentuată, modificările inexplicabile de greutate, intoleranța la frig sau apariția unei umflături la nivelul gâtului ar trebui discutate cu medicul. Diagnosticarea corectă și monitorizarea constantă pot ajuta la menținerea unei bune calități a vieții.

Afecțiunea poate fi sezonieră, atunci când simptomele apar în anumite perioade ale anului, sau persistentă, atunci când manifestările sunt prezente pe tot parcursul anului. Deși nu este o boală gravă în majoritatea cazurilor, rinita alergică poate afecta somnul, concentrarea, randamentul la muncă sau la școală și calitatea vieții.

Care sunt simptomele rinitei alergice

Manifestările apar de obicei după contactul cu alergenul. Printre cele mai frecvente simptome se numără strănutul repetat, secrețiile nazale apoase, nasul înfundat și senzația de mâncărime la nivelul nasului.

Unele persoane pot prezenta și simptome oculare, precum lăcrimare, roșeață sau mâncărime. Pot apărea senzația de presiune la nivelul sinusurilor, scăderea mirosului, tusea sau iritația gâtului.

Atunci când congestia nazală este persistentă, somnul poate deveni neodihnitor, iar persoana se poate confrunta cu oboseală în timpul zilei.

De ce apare rinita alergică

Rinita alergică apare atunci când sistemul imunitar reacționează exagerat la o substanță care, în mod normal, nu este periculoasă. La contactul cu alergenul, organismul eliberează mediatori inflamatori, inclusiv histamină, care determină simptomele caracteristice.

Predispoziția genetică poate avea un rol important. Persoanele care au în familie cazuri de alergii, astm sau dermatită atopică pot avea un risc mai mare de a dezvolta rinită alergică.

Expunerea repetată la alergeni din mediul înconjurător poate influența, de asemenea, frecvența și intensitatea episoadelor.

Cum este diagnosticată rinita alergică

Diagnosticul este stabilit pe baza simptomelor, istoricului medical și examenului clinic. Medicul poate întreba când apar manifestările, cât durează și dacă există o legătură evidentă cu anumite anotimpuri, animale sau spații.

Pentru identificarea alergenului responsabil pot fi recomandate teste cutanate alergologice sau analize de sânge pentru determinarea anticorpilor IgE specifici. Aceste investigații pot fi utile mai ales atunci când simptomele sunt frecvente sau dificil de controlat.

Cum se tratează rinita alergică

Primul pas este reducerea expunerii la alergen, atunci când acesta poate fi identificat. Aerisirea și curățarea regulată a locuinței, reducerea prafului și evitarea contactului cu factorii cunoscuți pot ajuta la diminuarea simptomelor.

Tratamentul medicamentos poate include antihistaminice, spray-uri nazale cu corticosteroizi sau alte produse recomandate de medic. Alegerea tratamentului depinde de severitatea și frecvența manifestărilor.

În anumite cazuri, medicul alergolog poate recomanda imunoterapie specifică, un tratament realizat pe termen mai lung, care urmărește reducerea sensibilității organismului la anumite alergene.

Când este recomandat consultul medical

Consultul este indicat atunci când simptomele persistă, afectează somnul sau activitățile zilnice ori nu se ameliorează prin măsuri obișnuite.

Evaluarea de specialitate este importantă și atunci când rinita alergică se asociază cu dificultăți de respirație, respirație șuierătoare sau episoade repetate de sinuzită. Stabilirea corectă a factorilor declanșatori și a tratamentului poate contribui la controlul eficient al simptomelor pe termen lung.

Relația cu administrația fiscală a trecut, în mare parte, online, iar accesul se face prin Spațiul Privat Virtual.

Înregistrarea se face cu datele din cartea de identitate și cu o verificare de identitate: prin credențiale bancare, prin video, prin certificat digital sau, în varianta clasică, cu prezentare la ghișeu.

Odată activat, contul permite depunerea declarației unice, vizualizarea obligațiilor fiscale și a plăților, descărcarea deciziilor de impunere, primirea notificărilor oficiale și obținerea unor documente, precum certificatul de atestare fiscală.

Corespondența oficială ajunge în cont, nu prin poștă. Neverificarea lui nu suspendă termenele.

Pentru persoanele fizice cu venituri exclusiv din salariu, contul se folosește rar. Pentru cei cu chirii, activități independente sau bunuri de declarat, devine instrumentul principal.

Plățile către stat, fără ghișeu

Platforma națională de plăți electronice acoperă impozitele locale ale primăriilor înrolate, amenzile, taxele pentru pașapoarte, permise, certificate și o parte din taxele judiciare.

Plata se face cu cardul, iar chitanța electronică este acceptată ca dovadă.

Pentru amenzile de circulație, plata în termen de 15 zile la jumătate din minimul prevăzut se poate face prin aceeași platformă, cu datele din procesul-verbal.

Primăriile mari au, în plus, portaluri proprii, cu vizualizarea debitelor pe fiecare bun și istoricul plăților.

Aplicațiile bancare au integrat, în mare parte, aceleași plăți, cu confirmare instantanee.

Actele de identitate, pașaportul și permisul

Programarea pentru cartea de identitate se face online, la serviciul public comunitar de evidență a persoanelor, iar cartea electronică de identitate, introdusă progresiv, permite ulterior autentificarea la servicii online.

Pașaportul se programează online, cu plata taxei tot online, iar prezența fizică rămâne necesară pentru preluarea datelor biometrice.

Permisul de conducere se preschimbă cu programare online și, în anumite situații, cu depunerea cererii integral electronic. Verificarea valabilității permisului și a punctelor de penalizare se poate face în platforma dedicată.

Cazierul judiciar se obține online, prin platforma ministerului de interne, cu semnătură electronică sau prin identificare video, și se eliberează în format electronic, valabil pentru majoritatea instituțiilor.

Certificatele de naștere, căsătorie și deces în format electronic au început să fie eliberate în tot mai multe localități, iar verificarea disponibilității se face la primăria de domiciliu.

Semnătura electronică și când este necesară

Semnătura electronică calificată are aceeași valoare juridică cu cea olografă și se folosește pentru depunerea documentelor la instituții, pentru contracte la distanță și pentru autentificarea în anumite platforme.

Se obține de la furnizori acreditați, pe un dispozitiv fizic sau în cloud, cu verificarea identității, iar costul anual se situează în jur de 100-250 de lei.

Pentru majoritatea persoanelor fizice, nu este necesară zilnic. Devine utilă pentru cei cu activități independente, pentru administratorii de firme și pentru cei care semnează frecvent documente la distanță.

Semnătura electronică avansată, oferită gratuit de unele instituții pentru propriile platforme, are valoare limitată la acele servicii.

Identitatea digitală europeană, în curs de implementare, urmează să unifice o parte din aceste instrumente.

Ce cere încă prezența fizică și cum se scurtează drumul

Depunerea datelor biometrice, anumite acte notariale, căsătoria civilă, unele proceduri de la registrul comerțului pentru persoane fizice și o parte din interacțiunile cu instanțele rămân, în principiu, cu prezență.

Chiar și acolo, programarea online, verificarea listei de documente publicate pe site-ul instituției și plata anticipată a taxelor reduc o dimineață pierdută la o jumătate de oră.

Platformele instituțiilor au, aproape toate, secțiuni de întrebări frecvente și numere de telefon pentru informații, iar un apel de cinci minute înainte de plecare evită drumul făcut cu un document lipsă.

Pentru cei care nu se descurcă cu tehnologia, multe primării au instalat puncte de asistență, iar bibliotecile publice din orașele mari oferă ajutor pentru accesarea serviciilor electronice. Serviciile de consultanță fiscală și birourile de contabilitate gestionează, pentru clienții lor, accesul la platformele administrației pe bază de împuternicire, o soluție pentru cei cu situații fiscale complexe.

Ce se verifică pentru a nu fi păcălit

Site-urile oficiale ale instituțiilor au domenii cu terminație .ro sau .gov.ro, iar platformele de plată nu cer niciodată datele complete ale cardului prin e-mail sau telefon.

Mesajele care anunță amenzi, restituiri de taxe sau blocarea contului, cu link de accesare, sunt, aproape fără excepție, tentative de fraudă. Instituțiile comunică prin conturile din platformele proprii, nu prin linkuri trimise pe SMS.

Verificarea se face prin accesarea directă a platformei, cu adresa tastată, nu prin linkul primit.

Împuternicirea și accesul pentru altcineva

Un membru al familiei sau un contabil poate accesa contul din SPV în numele titularului, pe baza unei împuterniciri înregistrate.

Pentru persoanele vârstnice, această opțiune permite copiilor să gestioneze obligațiile fiscale fără drumuri și fără transmiterea parolelor, o practică riscantă și, în plus, contrară termenilor de utilizare.